✍️Am ales să scriu despre subiectul „de ce atragi parteneri indisponibili” pentru că, în practică, îl văd repetându-se ca un ceas elvețian: oameni inteligenți, buni, capabili, care „în exterior” par ok, dar în interior simt că se rup în două când iubirea nu vine cu totul.
Și nu, nu e „ghinion” și nici „prea multă sensibilitate”. Am vrut să pun pe masă o explicație clară, documentată și ușor de înțeles, ca să nu te mai învinovățești și să vezi că există o soluție care te scoate din „alerg după iubire” și te duc în „ALEG IUBIREA CARE RĂMÂNE”.
Cred că aceste rânduri vor aduce conștientizări cu multe „aha-uri” și sper să ajungă la cât mai mulți dintre voi 🤗
1) TIPARUL DIN COPILĂRIE: CREIERUL CAUTĂ „ACASĂ”, NU „BINE”
Dacă ai crescut cu iubire inconsistentă (când cald, când rece), atașamentul tău poate deveni ANXIOS: cauți apropiere, iar indisponibilul (de obicei EVITANT) fuge fix când tu ai nevoie de el. Și se activează dansul: tu alergi, el dispare, tu te îndoiești de tine. Nu pentru că ești „prea mult”, ci pentru că sistemul tău de atașament învață „iubirea se câștigă”.
În cupluri, combinația anxios–evitant e asociată cu stres mai mare și reacții fiziologice de stres în conflict (cortizol etc.), adică „iubirea” ajunge să se simtă ca o alarmă.
2) CRITICUL INTERN ÎȚI SCADE STANDARDUL: IEI FIRIMITURI ȘI LE ZICI „IUBIRE”
Când vocea din cap zice „nu-s destul”, începi să negociezi cu tine: „lasă că merge și așa… măcar nu-s singură”. Știința leagă experiențele negative din trecut de AUTOCritică, iar autocritica se leagă mai departe de satisfacție mai mică în relații și dificultăți emoționale.
Mai mult: cercetările despre managementul riscului mental arată că frica de respingere te poate face să te porți defensiv, să nu ceri ce ai nevoie sau să te mulțumești cu puțin, doar ca să nu „pierzi” omul.
3) PANICA SE CONFUNDĂ CU CHIMIA: „FLUTURI” CARE-S, DE FAPT, ADRENALINĂ
Există un fenomen clasic: MISATTRIBUTION OF AROUSAL – corpul simte activare (frică/anxietate) și mintea o etichetează greșit ca „atracție”. În studii celebre, oamenii au raportat atracție mai mare când erau deja activați de stres/frică.
Și mai lipicioasă devine relația în prezența unui factor cheie: intermitența. Când primești căldură rar, imprevizibil, creierul devine și mai prins („poate azi îmi dă”). Asta e logica întăririi intermitente din psihologia comportamentală.
În relațiile abuzive/instabile, „bonding-ul traumatic” a fost testat empiric: alternanța dintre rău și „împăcare” poate crea atașament puternic.
4) PROFEȚIA AUTOÎMPLINITĂ: CÂND TE AȘTEPȚI LA RESPINGERE, ÎNCEPI S-O PRODUCI
„Toți sunt indisponibili”, „oricum pleacă” – dacă așa pornești, vei interpreta semnele ambigue ca respingere, vei reacționa mai intens și… relația se strică fix cum te temeai. Asta e mecanismul profeției autoîmplinite descris clasic în sociologie/psihologie socială.
În plus, sensibilitatea la respingere e asociată cu așteptarea anxioasă a respingerii, perceperea ei rapidă și reacții disproporționate, ceea ce poate submina relațiile intime.
Tu în care dintre aceste tipare te regăsești? (1-4)
Vezi și soluția la aceste tipare aici